Acest site foloseste cookie-uri. Apasati butonul alaturat pentru o navigare cat mai usoara.
Daca folositi acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.
X Acest site foloseste Cookies.
Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Detalii aici

Daca mi-ai luat locul, ia-mi si handicapul

Tags: dezvoltare personala, editorial, cluj

Zilele trecute, in Cluj, timpul chiar parea sa se scurga mult mai incet. In cinci zile cat am stat acolo, am auzit doar doua masini claxonand. Pe trecerile de pietoni deloc sterse, nimeni nu se grabea. Intr-o ordine fireasca a lucrurilor, o ordine neinteleasa in vacarmul din Bucuresti, fiecare se bucura de un timp al sau.

Mi-a fost greu sa imi mai pastrez calmul cand am revenit in capitala si cand, in doar cinci minute de cand intrasem la metrou, trei oameni imi lovisera geanta, intr-o graba care, in mod firesc, ar fi fost de neinteles in Cluj.

Nu e nimic idealizat aici, nu e nimic infrumusetat artificial in orice as povesti despre acest oras. Prea multe nici n-as vrea sa spun. Nu vreau sa-l vad cotropit de oameni care nu stiu ca nu au de ce sa se grabeasca doar pentru ca zece oameni alearga sa prinda metroul. Va este cu siguranta cunoscut acel oftat general cand o voce anunta ca metroul va stationa un minut.

In orasele mari, aglomerate, in mintile noastre, ale oamenilor mereu pe fuga, un minut a devenit echivalentul unei ore. De acel minut pare sa atarne tot viitorul nostru. Si nu ne oprim decat foarte rar sa ne gandim ca dintr-o zi, prea putine minute sunt simtite si traite cu adevarat.

Ce predomina insa intr-un oras in care zaresti orhidee la mai toate ferestrele? O educatie care se stinge treptat pe masura ce te apropii de zona de campie. O cultura a frumosului pe care o regasesti in Austria si in Germania, un bun-simt care iti spune ca mancarea servita in restaurant trebuie sa fie una gustoasa, ca preturile nu se stabilesc in functie de snobism si ca nu se lasa bacsis soferului de taxi.

Desi pare aproape ireal, revii si-ti dai seama cat de mult gresesti. Fiindca nu atragi atentia cand platesti mai mult decat trebuie, fiindca nu ceri bonul cand chelnerul te anunta verbal cat ai de platit si mototoleste nota in buzunar, fiindca nu atragi atentia celor care isi scot cainii la plimbare si nu curata dupa ei fiindca, nu-i asa, daca orasul nu e suficient de curat, Primaria e de vina.

Dar se face curat. Se face curat noapte de noapte, se spala strazile si se golesc tomberoanele. Locuri de parcare nu mai sunt. Trotuare nu mai sunt fiindca s-au transformat in locuri de parcare. Sa te fereasca Dumnezeu sa atragi atentia cuiva ca a parcat prea aproape de cladire si ca vei fi nevoit sa-i escaladezi masina sau sa circuli pe carosabil din cauza lui. Sunt lucrurile de care ne lovim zi de zi si pentru care facem prea putin. Ajungem sa renuntam atunci cand ceva nu se rezolva imediat.

Diferenta cea mai mare intre timpul de aici si timpul din Cluj, dintre modul in care privim noi lucrurile si felul in care se respecta reciproc clujenii a devenit si mai evidenta cand, pe una dintre strazile orasului, am gasit, pe un indicator care marca un loc de parcare rezervat persoanelor cu dizabilitati, urmatorul mesaj:  "Daca mi-ai luat locul, ia-mi si handicapul". Iar asta, pentru mine, in acel moment, a spus multe. Si-mi place sa cred ca m-a transformat intr-un om mai bun. Si ca ii va transforma la fel si pe altii.



Autor: Mihaela Pascu


Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!
Cat de utila va este aceasta informatie?
Noteaza folosind stelele

Rating:


Nota: 5 din 5 - 1 vot.

Alte articole similare pentru fiecare cuvant


Comentarii 0 comentarii

Lasa un raspuns

Informatiile scrise aici sunt confidentiale.
Adresa de email data nu va fi publicata niciodata. De asemenea, toate informatiile furnizate nu vor fi partajate cu terte persoane.


Atentie! Pentru a activa formularul, trebuie sa raspundeti corect la intrebare!


Ultimele comentarii

0